A început în urmă cu câţiva ani la Sydney şi de atunci în fiecare an, o oră din seara zilei de 28 martie, tot mai mulţi pământeni sting lumina.

Românilor nu le-a fost greu să se alăture mişcării comutatoarelor închise pentru că Ora Pământului (Earth Hour), prin bunăvoinţa companiei-monopol de electricitate, are loc în fiecare săptămână, aproape fiecare cartier bucureştean şi aproape fiecare cătun având câte o pană de curent cu care să se laude în luna martie.

Să nu uităm că în statul UE România există încă multe localităţi în care nu a ajuns electricitatea, deşi guvernul a trimis calculatoare pentru elevii din aceste aşezări, aşa că Ora Pământului pare mai mult un moft, folosit de ONG-uri şi de politicieni pentru imagine.

În cartierul bucureştean Militari, de exemplu, primarul Poteraş şi compania au înţeles se pare pe dos mesajul ecologiştilor astfel nu se explică de ce pe la 17.00 şi ceva era Revelion pe străzi şi în parcuri, toate luminile făcând concurenţă soarelui (fotografia este făcută puţin după 18.00). Spun asta, deşi efectele încălzirii globale se putea vedea cu ochiul liber, termometrul electronic din parcul Păcii plătit cu bani grei din banii contribuabililor arătând în jur de 40 de grade Celsius la acea oră.

Să nu creadă că nu susţin Ora Pământului, chiar dacă am ceva bănuieli că şi hoţii au devenit puţin ecologişti o dată cu această manifestare, dimpotrivă. Cum m-a enervat rău o pană de curent săptămâna trecută, sper din tot sufletul ca profiturile companiei de electricitate să se fi diminuat considerabil după cele 60 de minute de pauză de sâmbătă seară. Şi aş adăuga expresia preferată a lui Istodor.

A început în urmă cu câţiva ani la Sydney şi de atunci în fiecare an, o oră din seara zilei de 28 martie, tot mai mulţi pământeni sting lumina.

Românilor nu le-a fost greu să se alăture mişcării comutatoarelor închise pentr