De-a lungul timpului s-au născut o serie de teorii care abundă în explicaţii de tot felul, însă niciuna dintre ele nu poate oferi un răspuns clar la întrebarea „De ce căscăm?“ Cotidianul „The Daily Telegraph“ analizează câteva dintre părerile exprimate de antropologi.
O teorie recentă arată că, deşi este unanim considerat un act nepoliticos, căscatul este de fapt un indiciu asupra umanităţii din noi, omul transformându-se din homo sapiens în homo oscitans: neatent la maniere, dar cu o personalitate care atrage.
Semn al schimbării stării de spirit
Căscatul este asociat cu oboseala, plictiseala sau senzaţia de foame. Totodată, unii afirmă că în zilele călduroase avem tendinţa să căscăm mai des decât în cele friguroase, ceea ce naşte speculaţia potrivit căreia căscatul răceşte creierul.
Pe de altă parte, şi când avem febră se întâmplă să căscăm des, iar căscatul repetat poate fi totodată un simptom al diabetului sau al unui atac cerebral. De asemenea, căscatul involuntar se produce înainte să ne întindem în pat, dar dispare odată ce ne aflăm la orizontală. Mai mult, în mod frecvent se întâmplă să căscăm chiar şi după ce ne trezim, când, de fapt, nu suntem deloc obosiţi.
Specialiştii caracterizează acest fenomen ca semn al schimbării stării de spirit, nu ca semn al oboselii, dar şi ca pregătire generală pentru o nouă experienţă mentală. Alte teorii fac legătura între căscat şi sex, sugerând că postura celui care cască este una erotică.
Căscatul rămâne una dintre cele mai contagioase activităţi, fapt care arată nivelul de empatie cu care este înzestrată o persoană şi abilitatea de a înţelege şi de a reacţiona la starea de spirit a celuilalt.
