Viata publica de la noi e ca o bomboana fondanta. Aratoasa, dulceaga, pudrata si inmiresmata, dar niciodata nu stii ce gasesti inauntru atunci cand musti din ea. E o mica cutiuta cu surprize despre care ti se spune, intotdeauna, ca va fi gustoasa. Asa ca noi gustam mereu!
La Mircea Badea imi plac cravatele roz-bombon-vinetii si-n alte culori cald-ametitoare care te adorm atunci cand te-ntreaba de sora maica-tii si de averea ei. Imi mai place si de tupeul lui afisat natural, dar prea putin credibil. Asta e un fel de Ion Dolanescu dar pe dos: maestrul canta (acolo...sus, in cer!) ...Mircea des-canta! Subiectele politice!
Domnul Valentin Stan, de la Antena 1 (sau 3? sau...o fi 2?) ...stiti...ala cu laptop-ul, vesnicul "netuns" in mod gratios de tanti Luci de la frizeria televiziunii...ma impresioneaza pentru abilitatile domniei sale in ale computeristicii. Pe care eu, sa fiu sincer, desi le exersez zilnic cate 2-3 ore, nu reusesc sa mi cizelez. Cand o avea timp omul asta sa mai si citeasca? D-apoi sa mai si analizeze evenimentele politice?
La Ion Iliescu imi place potenta. Cea politica. Rareori am vazut om care sa stie sa te bata pe spate cu un asemenea paternalism jovial dupa ce l-ai injurat de toti sfintii din calendarele reunite: ortodox si catolic (da' si musulmanii au niste injuraturi...mama-mama!). Ma fac sa zambesc si definitiile instantanee pe care le da unor personaje care amusinau, mai alaltaieri, pe langa tronul pierdut pe care l-a infiintat domnia sa la PSD. Unu-i "prostanac", dar altu-i si "animal" (si asta din urma are voturi multe la Constanta!), iar altu-i adus in politica "in mod nefericit". Nea' Ioane, mai las-o bre! Si mai scoate si matale biciul ala din cui!
Doamna Mungiu-Pipiddi (am scris corect?) ma lasa lat cu abilitatea domniei sale de a folosi cele peste 20.000 de cuvinte din limba romana astfel in
