S-a născut într-o familie de lăutari, dar a ales să urmeze o şcoală de muzică şi să studieze blues-ul. Saxofonistul este foarte apreciat de nemţii din Hanovra. Laurenţiu Lascarache este printre puţinii lăutari din Botoşani cu pregătire la şcoală de profil.
Deşi s-a născut într-o familie de lăutari cu tradiţie în oraş, Laurenţiu a urmat cursurile Liceului de Artă, a studiat intens clarinetul şi saxofonul şi s-a apucat să facă jazz. „Bunicul era fierar, o meserie de bază la ţigani, dar cânta la vioară la petreceri şi nunţi, iar tatăl la acordeon. Cozmiţă, unchiul meu, se ştie că este unul dintre cei mai buni acordeonişti din ţară. De la ei am învăţat să cânt. La cinci ani ştiam secretele acordeonului şi cântam la vioară. La şcoală am descoperit că-mi place clarinetul şi saxofonul“, spune artistul.
Familia s-a împotrivit
Familia nu a privit cu ochi buni faptul că lui Laurenţiu îi place mai mult jazz-ul decât muzica lăutărească. Rudele nu înţelegeau muzica aleasă de tânărul artist. „Tatăl m-a întrebat mirat ce găsesc eu frumos în jazz. Nu înţelegea ce cânt şi mă punea să exersez muzică populară şi lăutărească. Am încercat să-l conving că mă pricep să cânt orice şi după o vreme m-a lăsat în pace. De la 14 ani am cântat cu familia la nunţi şi toată lumea era mulţumită“, spune Laurenţiu Lascarache, care a continuat să asculte şi să exerseze jazz.
După multă muncă, botoşăneanul a ajuns să fie apreciat peste hotare, unde poate câştiga bani frumoşi. „Am plecat în Germania, unde cântam pe străzi la saxofon. Într-o zi m-au ascultat nişte tineri care erau studenţi la Conservatorul din Hanovra. Ne-am împrietenit şi m-au ajutat să intru la un club unde se cânta jazz. Acum plec în Havovra an de an să cânt în cluburi şi baruri“, adaugă artistul, care a avut ocazia să cânte alături de interpreţi celebri de jazz. „La noi eşti înlăturat de oamen