Elevii sunt încurajaţi acum să facă orice cu profesorii lor. Nu e posibil să fie o astfel de disciplină şi să li se permită aboslut orice.

Dacă un profesor reacţionează mai violent, toată lumea vorbeşte, iar dacă un elev face aşa, nimeni nu comentează.

Noi ar trebui să luăm modele de la alţii care au trecut prin aşa ceva. De pildă, cu mulţi ani în urmă, la Geneva, a fost interzisă bătaia în şcoli. Pentru că situaţia scăpase de sub orice control, părinţii au organizat un referendum şi au cerut, în proporţie de 75%, reintroducerea pedepselor corporale în şcoli pentru că gradul de violenţă crescuse.

La noi nu cred că merg modelele scandinave, unde copiii au toate drepturile şi profesorii nici unul. Modelul suedez nu se potriveşte în România. S-a ajuns la o situaţie absurdă, stăm cu paznicii la poartă.

Legea nouă a educaţiei ar trebui să prevadă foarte clar că profesorul, în timpul actului educaţional, are dreptul la demnitate profesională. Trebuie să i se respecte demnitatea, să poată preda fără să fie şicanat.

Să facem un bilanţ: câţi profesori şi câţi elevi apar ca agresori în presă? Se face caz doar când o învăţătoare l-a tras de urechi pe elev. Nu se poate să existe şcoală fără nişte reguli. Să se facă mai multe ore de educaţie, cum se întâmplă cu şcolile de afară. De ce se face educaţie cetăţenească în lumea întreagă încă din clasa I?