Vreţi să fim eco? Vreţi să facem economie? Stingeţi cazul Voicu! Măcar o oră…
În rândurile care urmează, va propun să batem la fund Ora Pământului. Am un plan ambiţios. Vreau să salvez ţara şi poporu-i buimac de poluarea fonică generată de cazul Voicu!
Forţând o comparaţie, v-aş descrie cazul Voicu astfel: un aparat gălăgios şi degrabă consumator de energie, un aparat care bâzâie monoton, de dimineaţa până seara, în aproape fiecare casă de român, fără a-i aduce acestuia un beneficiu direct.
V-aţi întrebat vreodată câtă energie şi câte resurse rispim pe-acest caz? Avem aşa (într-un calcul estimativ): curent electric pentru transmisiile live, plus energie electrică pentru monitoarele, televizoarele şi reflectoare televiziunilor. Decor pentru talk-show-uri, combustibil pentru deplasările reporterilor, camere, casete şi cd-uri, dvd-uri şi mini dv-uri. Spaţiu pe satelit, baterii pentru microfoanele văzute şi nevăzute, pixuri şi reportofoane, hârtie de transcris stenograme, cerneală corectoare pentru aceleaşi stenograme, hârtie de ziar, telefoane şi videotelefoane. La toate acestea se-adaugă: facturile noastre la internet şi cablu, lcd-urile, plasmele şi televizoarele uitate în priză, pe un canal de ştiri, timpul nostru liber şi starea psihică din serile de după job.
E mult sau e puţin?
Bizar este, în toată această schemă a risipei de timp şi energie, că suntem hipnotizaţi, electrizaţi, naivi şi neinstruiţi pentru a acţiona butonul de deconectare. Pentru binele nostru şi-al mediului în care trăim, ar trebui să învăţam să fim eco-responsabili nu doar cu mediul ci şi cu media.
Vreţi să fim eco? Vreţi să facem economie? Stingeţi cazul Voicu! Măcar o oră…
În rândurile care urmează, va propun să batem la fund Ora Pământului. Am un plan ambiţios. Vreau să salvez ţara şi poporu-i buimac de poluarea fonică generată de cazul Voicu!
Forţ
