Iată o comparație total nelalocul ei. Dar la care merită să medităm.
1. La sfârșitul lui septembrie 2009, pe petitieonline.ro apare următorul text:
”Catre conducerea IKEA Romania
Afland despre planurile de extindere ale operatiunilor din Romania si avand in vedere ca numerosi clujeni achizitioneaza produse IKEA din magazinele din Bucuresti si chiar Budapesta, solicitam deschiderea unui magazin la noi in oras.
Suntem siguri ca un asemenea demers ar fi incununat de succes.”
Subiectul e mediatizat, oamenii se distrează ori se irită în legătură cu non-sensul unui astfel de demers (transformarea unui arme a societății civile în PR corporatist). Se dau mass-uri, se scriu comentarii. Și se găsesc adepți care să considere că aceasta este o cauză pentru care merită să lupți. Într-un final, se strâng 3.340 de adeziuni.
2. În luna martie 2010, România e oripilată de conținutul stenogramelor din Cazul Voicu. Imixtiunea politicului până la cele mai înalte niveluri ale Justiției e revoltătoare. Peste 200 de judecători români redactează un protest față de atitudinea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în cazul Cătălin Voicu și al numirilor la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).
Pe scurt, în protest, judecătorii semnatari solicită CSM să-si clarifice poziția în următoarele situații:
– judecătorii în cazul cărora s-a început urmărirea penală mai pot să intre în sala de judecată și să împartă altora dreptate?
– în trecut au existat suspiciuni privind criteriile dupa care CSM numește judecătorii la Curtea Supremă (diferențe foarte mari de dificultate a întrebărilor la interviul de promovare pentru diferiți candidați). CSM trebuie să facă niște criterii clare, transparente și aplicabile tuturor candidaților în mod egal.
Se inițiază o petiție de susținere a demersului judecătorilor români. La ora la care scriu aces