Despre 2010 s-a spus că va fi un an al tensiunilor sociale, nu doar la noi, ci în mai toată lumea, din cauza binecunoscutei crize. În comunitatea europeană, cele mai spectaculoase manifestări au avut loc în Grecia. Guvernul de la Atena a scăpat din mâini cheltuielile, astfel că acum ţara e îndatorată până peste cap.

La propriu! O problemă complicată, pentru că Grecia, ţară de două ori mai mică decât România, are un PIB de aproximativ două ori mai mare. Cu alte cuvinte, Grecia e datoare cu vreo 300 de miliarde de euro şi s-a trezit cu un risc uriaş de a nu-şi putea plăti ratele scadente. Uniunea Europeană i-a aruncat în cele din urmă un colac de salvare în valoare de 20 de miliarde de euro, dar Grecia nu se poate atinge de bani: condiţia este că acest fond va deveni accesibil doar după ce grecii îşi vor fi cheltuit şi ultima leţcaie din vistierie.

Programul de austeritate impus pentru reducerea cheltuielilor i-a scos imediat pe greci în stradă. La fel s-a întâmplat - sau, mai bine zis, e pe cale să se întâmple - şi în România. Mai bine organizaţi, angajaţii din educaţie sunt principalii contestatari ai politicii de criză duse de Guvernul de la Bucureşti. Ei şi-au confecţionat singuri orarul protestelor pe patru săptămâni înainte, revendicările fiind în primul rând de ordin salarial. Chiar dacă s-ar găsi banii ceruţi, un alt motiv îi va reuni din nou împotriva Guvernului: proiectul noii Legi a educaţiei, aflat acum în dezbatere publică, dar respins unanim atât de sindicate, cât şi de partidele din opoziţie.

Pensionarii ies, şi ei, din ce în ce mai des în stradă, ca să ceară creşterea punctului de pensie de la 39 la 45 la sută din salariul mediu brut, respectiv de la 732,8 lei, cât este acum, la peste 800 de lei. În luna ianuarie, salariul mediu brut a depăşit 1.900 de lei.

Un protest oarecum surprinzător, dar nu inedit, a venit din part