Maria (35 de ani) a trecut prin experienţa divorţului părinţilor când abia împlinise 10 ani, iar fratele ei 8. Atunci nu a înţeles prea multe din cearta părinţilor: fiecare încercase să o atragă de partea lui şi să îl pună pe celălalt în postura de „vinovat". Acum îşi dă seama că erau „doar frânturi de adevăr şi minciună" şi că ar fi fost mai uşor dacă lucrurile i s-ar fi explicat aşa cum erau. „Când am mai crescut, n-am mai vrut să ascult şi am acceptat situaţia", povesteşte Maria.

Vizitele la celălalt nu trebuie interzise

Mai mult decât cearta părinţilor a durut-o că i s-a interzis să îşi vadă fratele, care a preferat să rămână alături de tatăl său. „Când ne-am revăzut după un an şi jumătate, am plâns. Acum, legătura dintre noi e foarte puternică", spune Maria.

Ironia sorţii a făcut ca tânăra să treacă printr-un alt divorţ, în urmă cu doi ani. De data asta chiar al ei. După cinci ani de căsnicie, din care au rezultat doi copii, Maria s-a văzut în postura de adult, care nu vrea să repete greşelile părinţilor faţă de copii.

A încercat să adopte o altă atitudine faţă de cei doi băieţi ai săi. „După ce am trecut şi eu printr-o despărţire, mi-am dat seama că nu e bine să le vorbeşti urât copiilor despre fostul tău partener de viaţă, că nu este bine să le interzici să se vadă cu celălalat părinte, că nu este în regulă să le alimentezi suferinţa. Copiii trebuie să simtă doar atât: că sunt iubiţi de ambii părinţi, că nu sunt abandonaţi şi că totul va fi în regulă cu ei", se destăinuie Maria.

„Sper că ne vor înţelege"

Tânăra mămică se teme însă că situaţia s-ar putea schimba când cei mici vor mai creşte. „Acum, unul dintre ei are 6 ani, celălalt 4. Nu înţeleg foarte multe, mai ales că nici unul nu merge la grădiniţă şi nu ştie cum e în alte familii. Nu ştiu cum o să le expun problema când vor mai creşte, dar sper că ne vor înţel