Picturile murale de la Biserica Mănăstirii Dobrovăţ şi Conacul Cantacuzino-Paşcanu de la Cepleniţa. Sunt singurele monumente istorice din judeţul Iaşi aflate pe o lungă listă a unui raport prezidenţial privitor la obiectivele ce necesită consolidare şi conservare.
Primul obiectiv, picturile murale, se află în stare avansată de deteriorare, din cauza scurgerii timpului. Cel de-al doilea, conacul boieresc, ce datează din vremea tatălui cronicarului Nestor Ureche, locuit ultima oară de familia de boieri Zarifopol în secolul trecut, a fost distrus aproape în totalitate, în special în perioada de după 1990, când sătenii au furat cărămizi, grinzi, tocuri de uşă, tot ce au putut. Acest din urmă monument istoric constituie astăzi doar umbra măreţului conac de acum câteva decenii. Pereţi prăbuşiţi, bucăţi cariate de zid. Fără acoperiş, fără geamuri, fără nimic.
PICTURA DETERIORATĂ DE LA DOBROVĂŢ
Cele două edificii ieşene, ambele monumente istorice însemnate, necesită conservare. Cel de-al doilea, conacul, are nevoie de refacere totală, însă proiectele cu finanţare europeană, cum aveam să aflu de la primarul din Cepleniţa, Dumitru Laiu, "nu asigură refacerea lor". Dar să le luăm pe rând. Mai întâi, picturile murale ale bisericii Mănăstirii Dobrovăţ. Am ajuns să le admirăm, purtaţi de o grijă necesară, grijă cu care inaugurăm o serie de articole despre astfel de monumente.
De la Iaşi la Dobrovăţ sunt circa 30 de kilometri. Mănăstirea e situată lateral de localitatea cu acelaşi nume. Biserica mănăstirii a fost construită între 1503 şi 1504 din piatră, în stilul caracteristic moldovenesc, şi a fost pictată în timpul domniei lui Petru Rareş. Autorul necunoscut a fost denumit "maestrul anonim de la Dobrovăţ".
Scenele picturii au constituit obiect de cercetare pentru criticii de artă. După 500 de ani, pictura s-a deteriorat
