Braşoveanul este dresor de câini pe care îi învaţă să fie buni paznici sau să se poarte civilizat cu cei din jurul lor.

În copilărie a locuit la casă şi din curtea sa nu a putut lipsi niciodată cel puţin un câine. „Şi acum ţin minte când a venit tata de la serviciu cu un câine în braţe. Văzusem filmul «Colţ alb» şi l-am numit Buck", povesteşte dresorul.

În şcoala generală, Florin şi-a găsit un prieten la fel de pasionat de câini ca şi el. Numai că amicul său avea un altfel de hobby: „Fura câini. Lua numai ciobăneşti germani şi a furat inclusiv de la Miliţie sau de la Circul de Stat.

Nu ştiu ce le spunea animalelor, dar niciun câine nu a sărit la el să-l muşte. Eu stăteam şi păzeam să nu vină cineva. Nu am luat niciun câine din cei furaţi de el, fiindcă eu am avut mereu unul acasă", îşi aminteşte Florin.

Hobby transformat în meserie

În 1986 braşoveanul s-a apucat de dresaj din plăcere. „Ne întâlneam mai mulţi pasionaţi pe platoul Casei Pionierilor şi ne dresam câinii. Nu am învăţat de la nimeni cum să face treaba asta. Pur şi simplu aplicam ceea ce vedeam pe la televizor", spune Florin Fîrtea.

Abia în 2004 braşoveanul s-a gândit să-şi transforme hobby-ul într-o meserie. „Tocmai mă întorsesem din Bucureşti. Nu-mi găseam loc de muncă, eram scârbit de sistem şi am decis să mă ocup de câini", spune dresorul.

Primii lui clienţi au fost patrupezii prietenilor. În 2006, a devenit dresor canin cu acte în regulă. Florin s-a ocupat de aproape toate rasele de câini şi spune că nu a avut atâtea probleme cu animalele cât a avut cu stăpânii acestora.

„Oamenii nu prea ştiu ce vor şi după ce stau de vorbă cu ei constată că nu şi-au luat câinele potrivit pentru ei. Sunt câini nativi pentru pază, cum sunt ciobăneştii mioritici sau carpatini. Ei sunt câini de turmă şi niciodată nu vor fi animale de companie", spune dresorul.

Oamenii v