“- Păi nu ţi-am spus că n-am ?! zise Moromete vinovat. Ce să-ţi fac dacă n-am! De unde să dau? N-am!” (…)
- Ei Moromete, facem chitanţa? întrebă perceptorul binevoitor.
- N-am! … Ieşiţi afară! …”
Nu pot să mi-l imaginez pe Boc lovind cu pumnul/palma în masă la întâlnirea cu sindicatele, dar scena şi mai ales discursul premierului din ultima perioadă seamănă izbitor cu lumea lui Ilie Moromete din romanul lui Marin Preda.
“Sporul de 33% la profesori e neaplicabil. Dacă aş putea, le-aş majora salariile cu 50%”, “Majorarea salariilor profesorilor ar închide România, economic, pe termen mediu şi lung”, sau pisica din Grecia-”Dacă România renunţă la reformă, vom ajunge în situaţia Greciei” sunt doar câteva citate din premierul care arată pe unde poate că ştie să dea cu coasa, să cioplească în lemn, să aprecieze mărgelele de la pălinca ardelenească şi slana primită pachet “de la mama”.
Boc, căruia în copilărie i se spunea “Emil a lu’ Nuţu Năii” sau “Emil gâscarul”, se străduieşte să convingă cu argumente, vorba unui amic, de “extracţie rurală”, dar repetarea lui “n-am” devine agasantă şi induce dubii cu privire la competenţa Cabinetului său. Marţi, foştii săi colegi de catedră îl aşteaptă din nou la negocieri, sperând că premierul va veni de data aceasta cu temele făcute. Şi acesta este doar începutul, stai să vezi când o veni FMI să ceară “fonciirea” la împrumutul cu care se laudă Boc că am trecut de criză.
Cioplitorul Boc
Boc la coasă
“- Păi nu ţi-am spus că n-am ?! zise Moromete vinovat. Ce să-ţi fac dacă n-am! De unde să dau? N-am!” (…)
- Ei Moromete, facem chitanţa? întrebă perceptorul binevoitor.
- N-am! … Ieşiţi afară! …”
Nu pot să mi-l imaginez pe Boc lovind cu pumnul/palma în masă la întâlnirea cu sindicatele, dar scena şi mai ales discursul premierului din ultima perioadă seam
