Semnătura lui a apărut de-a lungul ultimelor decenii în mai toate publicaţiile locale atât în rubrici dedicate artei plastice, cât mai ales în casetele cu caricaturi. Modele pentru lucrările sale de grafică i-au fost primari, artişti locali dar şi politicieni cunoscuţi şi chiar preşedintele Traian Băsescu.
La vârsta de cinci ani, Milică Ene desena cai, flori şi găini, inspirat de ceea ce vedea în curtea părinţilor. Îşi supăra fratele, elev la un liceu din Buzău, pentru că de fiecare dată acesta îşi găsea caietele mâzgălite.
“Ăsta mi-a distrus toate caietele. Aşa se plângea fratele meu la tata, mereu, până când s-a îndurat şi mi-a luat primul bloc de desen, când aveam şase ani”, povesteşte Milică.
În clasa a patra, a luat premiul întâi la un concurs intersătesc de desen, acesta fiind momentul de cumpănă din viaţa sa. “Tata m-a urcat pe bicicletă şi m-a dus la Liceul de Artă, unde am intrat într-a cincea cu o medie mare. Au urmat cei mai frumoşi ani ai vieţii, alături de cei mai buni profesori de artă, Menzopol, Pricopescu, Stoica, de la care am avut multe de învăţat. Se făceau 11 ore de modelaj, pictură şi desen la Liceul de Artă atunci”, mărturiseşte Milică Ene.
A ajuns apoi la Academia de Artă, pe care însă a abandonat-o după primul an, în urma unor probleme de sănătate. A revenit în Buzău şi s-a angajat la secţia de Galle a fabricii de sticlă Perla.
Revoluţia de 1989 i-a deschis noi drumuri în domeniul artei. “Am simţit că la Buzău era un gol în domeniul caricaturii şi am decis să public astfel de lucrări în ziarul
A publicat caricatură şi a scris cronică de artă chiar şi în “Adevărul”, la pagina 7, de divertisment, între 2003 şi 2007. A aşternut pe hârtie mii de caricaturi iar pe cele m
