V-aş ruga să vizionaţi videoclipul mai întâi, doar apoi să citiţi.

Se scrie atât de mult despre diferenţele dintre oameni, dintre rase, dintre bărbaţi şi femei, dintre limbi, dintre culturi, dintre religii, dintre clase sociale.

Diferenţe care par că nu pot fi trecute cu vederea.

Distanţe care nu pot fi parcurse.

Obstacole care nu pot fi depăşite.

Dar nimeni nu a auzit plânsul copiilor din Gaza. Nimeni nu i-a privit în ochi. Care dintre voi aţi avea curajul să le spuneţi de ce si-au început viaţa în durere. Că sunt vinovaţi de fi palestinieni. Că pe pământul natal nu au şansa unei vieţi normale. Că părinţii lor şi părinţii altor copii se ciuruiesc între ei din cauza unor diferenţe.

Diferenţele acestea omoară oameni nevinovaţi.

Diferenţele acestea ne fac să ne omorâm între noi.

Diferenţele aceastea ne împing la ură, discriminare, lăcomie şi prejudecată.

Bineînţeles că diferenţele există şi asta face farmecul umanităţii. Problema e că ele nu sunt înţelese cum trebuie şi sunt cauza unor crime de care uneori suntem vinovaţi cu toţii. Nu pentru că am luat mitraliera în braţe, ci pentru că ne cuibărim în lumea noastră civilizată fără a mai da o şansă celor care nu fac parte din ea. Dintre un monstru barbar şi unul civilizat, spuneţi-mi voi care e mai monstru.

Copiii din Gaza mor fiindcă niciuna din puterile lumii civilizate nu a mişcat un deget ca să îi ajute. Nu sunt cu nimic diferiţi însă de copii noştri. Sunt la fel de frumoşi şi au acelaşi potenţial. Nu e nimic diferit între ei, singura diferenţă e că unii au dreptul la viaţă şi alţii nu.

Aşa că aştept să scriem şi despre cruzimea celor civilizaţi. Sau despre laşitatea celui puternic care se bate cu cel slab. Asta înseamnă cumva umanitatea? Asta suntem noi cei albi şi creştini? Astea ne sunt motivele de mândrie? Că profităm de faptul că sunt barbari şi ţ