Îmi permit nişte îngrijorări în legătură cu proiectul de Lege a Învăţămîntului. În fond, am diplomă, poate o să mă apuc de profesorat. Aşa că mi-am permis să mă neliniştesc cu vreo cîteva articole din proiectul de lege şi ceva declaraţii fluturate pînă acum. În plus, am extras cîteva pasaje de politizare clară a actului de învăţămînt. Nu înţeleg de ce nu se asumă explicit această intenţie, de a băga politica în şcoli, măcar să ştim despre ce vorbim.

Mă îngrijorează cuvintele cele mai golite de sens din România ultimilor ani: manager şi corporatist. Sună bine adaptarea la cerinţele studenţilor – dar cum faci managerial adaptarea – avem deja o experienţa cu managerii spitalelor, ştim cu toţii ce-a ieşit!

De asemenea, ierarhizarea programelor de studii mi se pare esenţială, şi ea este un element de modernizare şi de eficientizare a sistemului de învăţământ universitar. După părerea mea, contrar afirmaţiilor făcute la întâlnirea rectorilor, viaţa universitară se democratizează prin introducerea prevederilor din proiectul de lege. Se democratizează concomitent cu instituirea unui sistem managerial de conducere. Sigur, poate pe unii îi deranjează introducerea sistemului corporatist de conducere a unei universităţi. Trebuie să le spun că marea majoritate a universităţilor din clasamentul Shanghai au un sistem corporatist de conducere. Acesta pare a fi cheia succesului în învăţământul universitar, sistemul în care rectorul, managerul universităţii este desemnat prin concurs, la fel şi decanii, şi oamenii îşi pot face o echipă cu care să conducă universitatea, şi nu grupuri de influenţă care stabilesc soarta universităţii: ce se învaţă, cum se învaţă, ţinând cont prea puţin de exigenţele studenţilor. (Preşedinţie)

Plus interpretarea lui Miclea:

Mircea Miclea, a declarat la dezbaterea de la Parlament despre proiectul Legii Învăţământului, că noul act