Dădeam, în postarea anterioară, câteva exemple de femei cecene atentatoare sinucigaşe. Scriam că au şi o denumire specială, “şahidka”, adică un feminin rusesc de la cuvântul arab pentru martir. Totuşi, ele mai sunt denumite şi “văduve negre”, pentru că în marea lor majoritate sunt femei care şi-au pierdut soţii în conflictul ruso-cecen, care poartă de obicei veşminte lungi musulmane, de culoare neagră. Shamil Basayev, liderul separatist cecen ucis, se mândrea că are batalioane întregi de femei sinucigaşe, gata să se arunce în aer pentru a ucide nişte invadatori ruşi.

Pe lângă văduvele negre, însă, mai există o categorie de femei care trec la astfel de acţiuni teroriste: femei care au fost violate de armata rusă, care nu mai au, deci, în comunitatea cecenă niciun viitor, pentru că nu se mai pot căsători. Două dintre femeile care au participat la luarea de ostatici din teatrul din Moscova, în 2002, reprezintă astfel de cazuri, scrie BBC. Cele două fete fuseseră răpite din satul lor cecen de militari ruşi şi violate în grup. De altfel, întreaga societate cecenă a suferit în urma celor 14 ani de prezenţă a armatei ruse, iar conflictul are atât cauze naţionaliste, cât şi religioase. Actualul lider al mişcării separatiste cecene, Doku Umarov, a fost proclamat emir al Caucazului de Nord şi vrea să instaureze sharia, legea islamică, în regiune.

Yulia Yusik, o jurnalistă din Rusia care a studiat cazurile femeilor-atentatoare în Cecenia, a scris o carte intitulată “Miresele lui Allah”. Ea vorbeşte despre tinerele fete care şi-au pierdut tatăl în război şi sunt trimise de fraţi pentru a răzbuna familia, dar şi de “văduvele negre”. Yusik susţine că alegerea nu le aparţine, cel mai adesea, femeilor, ci că ele sunt supuse bărbaţilor din familie care le trimit să fie aruncate în aer, pentru că adesea nici nu acţionează singure declanşatorul. Yusik mai scrie că feme