Nu-i aşa că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?
Aveam suficient timp să ne odihnim fiindcă nu aveam la ce să ne uităm la televizor. Nu existau piese de teatru bune la care să mergem. Nu vedeam nimic la cinematograf.
Era excelent să ştim că nu suntem predispuşi la a deveni un popor supraponderal pentru ca nu gaseai mai nimic prin alimentare. Copiii noştri erau mai protejaţi de accidente fiindcă nu erau așa de multe maşini , iar benzina era raţionalizată.
Era extraordinar să ne putem culca de la ora 22 când se termina programul la TV şi se lua lumina.
Căldură nu aveam, apă caldă mai rar. Întreţinerea era ieftină! Ne permiteam şi noi s-o plătim.
Pensionarii se ajungeau cu pensia, nu ca acum. Îşi găteau o ciorbă de oase şi restul de bani îl puneau deoparte pentru nepoţi. Că vorba aia: „Azi un leu la CEC depui/Mâine el va face pui”. Nu sufereau de atâtea boli inventate de medici după 89 și se tratau doar cu medicamente românești.
Tinerii aveau un loc de muncă asigurat la terminarea facultăţii – nu contau criteriile de performanţă, competitivitatea sau oraşul. Libertatea de mişcare era încurajată şi aveai şanse bune să vezi la angajare orașe și sate noi, în plină dezvoltare.
Nu înjuram, tare. Eram mai curaţi la suflet..
Eram mereu protejaţi. Cineva veghea la bunul mers al societăţii şi se asigura că toţi făceam exact ceea ce trebuia să facem. Erau mai puține alegeri și eram mai liniștiți.
Eram liberi. Liberi să ne uităm pe geam. Liberi să ne mai punem pe noi încă un pulover să nu ne fie frig. Liberi să ne îmbrăcăm în uniforme când mergeam la şcoală. Liberi să spunem poezii cu patria şi conducătorul iubit. Liberi să facem muncă patriotică și chiar încurajaţi – dacă nu mergeam aveam nota scăzută la purtare.
Socializam mult mai mult pe vremea lui Ceauşescu. Stăteam de la ora 4 dimineaţa la cozi la lapte, la ca
