Noi şi lumea. Lucrurile se petrec astfel. E cutremur în Chile, ştiristele tresaltă vioi: ne-am interesat, nu e nici un român între ei. Pasul 2. Apare dl Mărmureanu, zâmbind cu înţelegere: pe noi ne interesează cutremurele din Japonia. Noi cu falia aia avem treabă. Atentat în metroul de la Moscova. Ştiristele îşi fac datoria: deocamdată nu s-au semnalat victime din România. Pasul 2. Udrişte ne linişteşte: metroul de la Bucureşti e la fel de sigur ca metroul de la Moscova. Unde tocmai au murit 40 de oameni. Avantajul libertăţii câştigate înainte de mineriade: suntem simultani cu lumea.

TÂMPIŢII DE LA NASA

Când dl Băsescu declara în stil de şuetă că şcoala românească produce tâmpiţi, adevărul e la jumătate. Ca să fim simultani cu mapamondul, se cuvine să formulăm astfel: şi şcoala românească produce tâmpiţi. Altfel ai o problemă. Unde îi aşezi pe românii tâmpiţi selectaţi la NASA? În ce oală îi bagi pe hackerii superinteligenţi fără frontiere? Dar unde-l pui pe ieşeanul care a inventat un dispozitiv ce rezolvă întârzierea trenurilor în ţările din nordul Europei?

Şcoala românească produce tâmpiţi în măsura în care de douăzeci de ani doar constaţi că apar tâmpiţi. Şi nu te întrebi ce se întâmplă cu tâmpiţii după terminarea liceului. Fac o facultate? Intră în politică? Pleacă aiurea şi devin inteligenţi? După revoluţie, veniseră din toată lumea armate de voluntari care se apucaseră să ne spele la fund handicapaţii din şcolile speciale. Şi ce-au constatat? Cea mai mare parte nu erau handicapaţi.

Spălându-i sănătos cu apă şi săpun, apăreau dintr-o dată normali şi chiar frumoşi. Unii dintre handicapaţii pe bune au fost adoptaţi de familii din occident, care-şi doreau cu disperare un copil, fie el şi handicapat. După câţiva ani, copiii handicapaţi au apărut pe copertă, erau ca odraslele vedetelor de la Hollywood.

UE AR FI TRĂ