"Poezia are un rol taumaturgic, îi face pe oameni să se lecuiască, să se cureţe pe dinăuntru." După mult timp petrecut în Penitenciarul Târgşor, Ioana Maria Vlas, fosta preşedintă a Fondului Naţional de Investiţii, s-a regăsit în proză şi în poezie.

Cu trei poeme a şi participat la concursul naţional al persoanelor private de libertate "Poezie de puşcărie". A câştigat locul al treilea, explicând că atmosfera şi oamenii din jur au determinat-o să-şi aştearnă gândurile pe hârtie.

Într-o atmosferă oficială, destul de rigidă, sala de festivităţi a Penitenciarului Rahova era plină ochi. De condamnaţi, agenţi de pază şi reprezentanţi ai presei. Toţi ochii erau aţintiţi asupra unei singure persoane: "mama FNI" condamnată definitiv, premiată pentru poezie dintre alţi 12 colegi de suferinţă, care au dovedit astfel că talentul nu este limitat de gratii, ba dimpotrivă îl face să iasă la suprafaţă.

"Gerul bate solzi de gheaţă/ Pe cupole imaginare/ Vântul şuieră şerpeşte/ Prin nămeţi croind cărare." Aşa şi-a început Ioana Vlas poezia "Iarna La Târgşor", pe care a citit-o cu intonaţie, accentuând fiecare cuvânt pe care l-a considerat a fi "cuvânt-cheie" în întregul poem. "Poezia mea este un pamflet". Târgşorul este acum lumea ei, iar femeile de acolo îi sunt bune camarade. Le ascultă păsurile, le învaţă să scrie şi să citească, le învaţă limbi străine şi le citeşte poezii din marii poeţi români. Le ascultă cum plâng şi cum îşi plâng soarta: "Eu scriu mai mult proză.

Şi voi scrie istoriile din Târgşor, care o să vă amuze, pentru că Târgşoru' are poveşti. Sper să am timp să le şi public". În spatele gratiilor, mulţi dintre cei închişi îşi au poveştile lor de viaţă. O "scânteie" şi viaţa ia alt făgaş. Cu astfel de oameni, spune Vlas, are de-a face la Penitenciarul Târgşor. "Multe femei plâng. Eu nu mai

plâng de mult. Ele sufer