La Biserica Boyana (secolul X), una dintre capodoperele ortodoxiei bulgare, situată nu departe de Sofia, remarcasem cândva fresca reprezentând Cina cea de Taină. Era poate una dintre cele mai frumoase ilustrări ale scenei biblice, iar ceea ce îmi atrăsese atenţia era felul în care pictorul aranjase masa.
Mi-am zis: „Acum aş putea să aflu ce anume a mâncat Iisus!". N-a fost chiar o surpriză pentru mine să constat că pe fiecare farfurie se aflau: ierburi amare, rădăcinoase, un ou şi azimă (pâine nedospită). Cât se poate de firesc, dacă ne gândim că acestea sunt bucatele pe care le aşază pe masă şi astăzi evreii, la Paştele lor. Până la urmă, Iisus şi Apostolii ţineau această masă în Ierusalimul iudeu. Ca religie, creştinismul abia urma să se nască. Departe de mine însă gândul că aş fi putut face o descoperire...
Întrebarea aceasta - „Ce anume au pus pe masă Iisus şi Apostolii la Cina cea de Taină?" - a fost rostită ori măcar gândită de atâţia alţii. Am citit recent că Brian Wansink, un profesor de marketing şi economie aplicată de la Cornell University, New York, şi fratele său, Craig Wansink, profesor de studii religioase din Virginia, au studiat, cu ajutorul computerului, 52 de picturi faimoase, reprezentând Cina cea de Taină, pictate între anii 1000 şi 2000.
Au constatat, de exemplu, că bucata de pâine de pe masă a crescut cu 23,1%, în acest răstimp de un mileniu, în vreme ce în vasul principal de pe masă alimentele s-au schimbat, de la legume şi ierburi ajungând să fie pictate mâncăruri din peşte, miel şi, chiar, carne de porc. Cei doi au concluzionat că asta reflectă schimbările economice şi sociale prin care omenirea a trecut în ultimii o mie de ani, „o creştere uriaşă a producţiei, asigurarea securităţii alimentare şi posibilitatea de a-şi procura hrana".
Arta imită viaţa, iar asta se poate
