Decizia, amânată de vreo trei ani, a venit pe neaşteptate. Deşi se ştia că avioanele din dotarea armatei române, MIG 21 Lancer, erau la limita de casare, competitorii nu se aşteptau la o decizie atât de rapidă, dată fiind situaţia fragilă a finanţelor ţării. Practic, bugetul Apărării din acest an nu lasă loc pentru o achiziţie de anvergură. Poate că şi acesta ar fi trebuit să fie un semnal. Cu simţurile amorţite de iluzia că România nu va avea bani pentru avioane de luptă, competitorii au pierdut din vedere posibilitatea vreunui aranjament care să acompanieze amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul ţării.

Preliminariile din 2008, an în care autorităţile de la Bucureşti nu vedeau vreo problemă financiară în viitorul imediat, indicau negocieri avansate cu Statele Unite, pentru achiziţia unui lot complet de 48 de avioane noi F16, susţinute de preşedintele Traian Băsescu, în paralel cu o posibilă opţiune europeană, întrezărită de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu.

Actuala conjunctură nefastă economică justifică în parte ideea unui aranjament mai ieftin, de preluare a unui lot de 24 de avioane vechi, la costuri mai mici. Aparent, toată factura F16 va fi de 1,3 miliarde de dolari şi include, potrivit estimărilor Ministerului român al Apărării, costurile de modernizare a aparatelor, de logistică, de pregătire a piloţilor şi mentenanţă pentru următorii trei-cinci ani. Criticii acestei alegeri susţin că, în practică, România va cheltui mult mai mult pentru folosirea unor avioane vechi decât dacă şi-ar cumpăra acum aparate noi. În plus, ei susţin că o oră de zbor cu F16 este mai scumpă cu 1.000 de dolari decât una cu rivalul Gripen.

Matricea evaluării

Decizia CSAT a fost luată după o analiză profundă a tuturor ofertelor şi ţine cont de un amplu set de criterii complexe, spune Iulian Fota, consilier prezidenţial şi membru al CSAT. „Criteriile