Întrebarea generică „Religie cu înlocuitori“? naşte confuzie. Ce să înţelegem? Este vorba că într-o anumită religie introducem înlocuitori sau că înlocuim o religie cu o alta, una tradiţională cu una nouă? În primul caz s-ar părea că profesorul Asma înlocuieşte păcatul strămoşesc cu păcatul verde, sau decalogul poruncilor divine cu setul de norme impuse de ecologism ori, în fine, idealul fericirilor creştine cu un neo-ideal la care visează ecologismul.

În acest sens, şi numai în acesta, ecologismul poate fi gîndit şi trăit ca o nouă religie, cu adevărat planetară. Dar una în care dogma, misticul şi sacrul sînt înlocuite cu norma ştiinţifică. Ca atare, ecologismul nu este doar „un substitut pentru religie“, cum spune profesorul Asma, ci este chiar o altă religie, o nouă spiritualitate din care să se nască un alt comportament al omului faţă de natură.

Naşterea unei noi religii nu trebuie să ne surprindă. Spiritualitatea omenirii a evoluat şi va evolua în continuare. De la cea a omului primitiv, pînă la cea din zilele noastre, fără a exclude, de exemplu, o spiritualitate în condiţiile contactelor noastre cu alte lumi din Cosmos. În acest sens, nu există nici un temei să credem că religiile universale de acum sînt şi ultimele forme de religiozitate şi spiritualitate. Asma ne spune că „ecologismul preia aspectele apocaliptice din naraţiunile religioase tradiţionale“ şi că „ideea aproprierii sfîrşitului lumii se află în centrul credinţei creştine“. Spaima omenirii la gîndul sfîrşitului ei apocaliptic, aşa cum îl vedea Sfîntul Ioan Teologul, profesorul Asma o reînvie astăzi punînd-o în seama ecologiştilor panicarzi, care ar propovădui un alt scenariu apocaliptic determinat de schimbările de climă şi de încălzirea globală. Profetul Ioan Teologul îşi are un analog contemporan nouă în persoana lui Al Gore (Goracolul), fostul vicepreşedinte al SUA. Să-l bănuim