Ce v-a determinat să scrieţi această carte?

Pe de o parte, am simţit că adevărata poveste despre motivul pentru care acest război s-a întâmplat trebuia spusă. Am petrecut mult timp în Georgia în anii care au precedat războiul, i-am cunoscut pe mulţi dintre liderii săi, am înţeles cum gândeau, am vizitat zonele aflate în dispută şi am simţit că realitatea pe care am văzut-o şi trăit-o eu nu era reflectată cu acurateţe în relatările prezentate după terminarea conflictului.

Pe de altă parte, în loc să înveţe din greşelile făcute, am avut impresia că oamenii se grăbesc să uite acest război prea repede. Războiul ruso-georgian a fost mic, însă unul care ridică întrebări profunde. Cauza sa fundamentală nu a fost nici pe departe legată de statutul enclavelor Abhazia şi Osetia de Sud. Sigur că relaţiile ruso-georgiene erau tensionate, iar aceste conflicte erau reale, dar sursa conflictului a fost dorinţa Georgiei de a merge spre Vest, precum şi determinarea Rusiei de a o opri şi de a o menţine în sfera sa de influenţă. Georgia nu a fost doar o ţintă fizică, ci şi un avertisment politic cu scopul de a descuraja orice expansiune viitoare a instituţiilor occidentale spre frontierele Rusiei.

Mulţi diplomaţi occidentali ar prefera să facă uitat sau chiar să bage sub preş războiul ruso-georgian. Dar dacă nu învăţăm lecţiile potrivite din această istorie, este foarte probabil să le repetăm. Niciuna dintre tensiunile iniţiale nu a fost rezolvată. Nu există perspectiva unei soluţii stabile pentru Abhazia şi Osetia de Sud. Moscova nu a renunţat la obiectivul său de a frânge dorinţa Georgiei de a merge spre Vest. Instabilitatea şi separatismul cresc în nordul Caucazului, făcând regiunea şi mai volatilă. Mi-e teamă că regiunea se află pe un curs care poate duce la şi mai multă instabilitate.

Care a fost mesajul pe care Rusia a dorit să îl transmită? Cât ne spune