Sugeraţi un titlu pentru film între “Eu cînd vreau să fac avort, fac avort” şi “Moartea domnişoarei Lăzărescu” – un film cu un plot cam aşa: Sunt fată săracă din Focşani, însărcinată în trei luni, aproape patru, după o partidă de sex inopinată sau chiar un viol. În ceasul al 12-lea, fie că am avut mustrări de conştiinţă sau sunt indolentă şi nu mi-a păsat sau mi-am dat seama că nu am cum creşte singură un copil, ori pur şi simplu sarcina s-a complicat şi trebuie să fac avort, aşa că am decis să avortez. Ei bine, nu-mi permit un avort la o clinică privată de ginecologie, aşa că merg fuguţa cu problema la Spitalul Judeţean din Focşani, unde aflu că nu se fac întreruperi de sarcină în Săptămîna Mare.

Din acest punct, cineva care chiar se pricepe la scenarii îl poate continua.

Decizia medicilor focşăneni din sistemul sanitar de stat, despre care am aflat în această seară, mă revoltă atît pentru că refuză femeii un drept al ei, garantat prin lege (vedem zilnic încălcări ale art. 34 din Constituţie), cît şi prin faptul că o instituţie publică aplică o normă care ţine strict de morala creştină. Morală care, o spun şi mulţi comentatori de aici, este una care ţine de intimitate.

Articolul 34 din Constituţie o spune clar:

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Or, dacă legea îi dă femeii dreptul să facă avort şi dreptul să aleagă momentul în care se supune întreruperii de sarcină, ceea ce fac medicii nu este doar abject, ci şi ilegal. Med