Petre B rlea Licentiat în studii culturale europene si sociologie în strainatate, Petre Bîrlea si-a transpus pe Internet pasiunea pentru muzica de mahala. El cauta lautari prin sate uitate de lume si scoate la lumina melodii care „sa-ti mearga la casa sufletului". Daca îti suna în cap o melodie cu versuri ca „Pentru mine tu esti cerul/soarele stralucitor/tu esti roua diminetii/fara tine simt ca mor" si nu mai stii cine-o canta, sunt sanse bune sa o gasesti pe site-ul manelevechi.info. Acolo te întampina poza unui mustacios la cravata si camasa suflecata, simbol al artistului de taraba, imortalizat pe benzi jerpelite de magnetofon si importat pe Internet într-un loc cu o denumire bizara: Muzeul de manele. Fara fandoseli, site-ul arhiveaza „pionierii" manelelor: Accent, Albatros si Naste din Berceni, Azur, Generic, Real B. Un vizitator comenteaza în cartea de oaspeti: „E o adevarata lucrare de patrimoniu! Asa ne distram noi ca studenti în anii '80-'90".

De cand are site-urile, Petre a putut sa experimenteze toata ura care înconjoara muzica. „Pe mine ma enerveaza oamenii care, cand aud «manele», îi baga pe toti în oala cu prosti. Manelele au trecut în mainstream pentru ca au televiziunea lor, sunt peste tot, dau concerte si la Polivalenta. Dar ura aia viscerala între manelisti si antimanelisti se da în continuare. Gusturile despre ce înseamna o melodie frumoasa sau urata sunt induse, e programare sociala. Foarte multi urasc manelele, dar asculta Anda Adam sau Traistariu. Cum stabilesti axiologic ce-i mai cult, mai dezirabil?" Dupa o conferinta tinuta în sudul Frantei cu tineri din toata Uniunea Europeana, la petrecerea de seara, Petre le-a pus celor 60 de delegati din 27 de tari o melodie a interpretilor Ghenosu si Limba Neînfricata, cu refrenul „Spania, Italia, Franta si Germania". Le-a spus ca e imnul Europei. Nestiind toata polemica din jurul mane