Sărbătoarea Învierii Domnului este un eveniment pe care-l respectă toţi credincioşii. Cu această ocazie, părinţii oferă copiilor straie noi. Îmbrăcaţi cu haine de sărbătoare, copiii, împreună cu părinţii şi bunicii, merg la slujba de la biserică şi apoi participă la împărţitul bucatelor luate în paneraşe pentru a fi date sărmanilor şi celor aflaţi la slujbă, pentru sufletele răposaţilor.
Aşa se face că Liana, o fetiţă de 6 ani, s-a sculat în zori şi împreună cu bunica ei au pregătit paneraşul cu bucate pentru pomană, au împachetat lumânările şi au făcut un buchet minunat din florile culese de bunica din grădină. Cum au terminat cu pregătitul, s-au îmbrăcat cu straiele de sărbătoare. Liana primise în dar o rochiţă minunată din catifea de mătase vişinie, cu guleraş alb din dantelă, o pereche de pantofiori negri din lac şi şosete trei sferturi, albe, croşetate din aţică, din cele ce se legau cu ciucuraşi într-o parte.
Bunica i-a împletit părul în coadă din mijlocul capului şi i-a legat o mare fundă albă apretată bine, ca să stea băţoasă până se întorceau acasă. Împopoţonată astfel, Liana ieşi în curte cu gând să-l aştepte pe Costel, vărul ei, şi pe mătuşa Mita. Împreună aveau să meargă la biserică.
ŞOCUL
De cum îi zări la poartă, Liana strigă să-şi zorească bunica. Costel împinse poarta şi îşi făcu apariţia fălos nevoie mare. Dar, de cum o văzu pe Liana, îşi împinse mama într-o parte şi se trânti la pământ, în praf. Începu a urla şi a da din picioare ca un apucat. Mita, speriată la culme, cu mâinile duse la gură, rămase mută. Bunica se repezi spre băiat şi încercă să-l ridice, dar în zadar. Liana se duse către el şi-l strigă, apoi aşteptă ca el să se liniştească.
Băiatul se ridică din praf şi îşi şterse cu palmele lacrimile, amestecând şi înşirând pe obraji praful care se transformă rapid în dungi de noroi. Mita ţip
