Excelentă iniţiativa Dilemei vechi de a evoca şi rediscuta marxismul. Cei care trăiesc în perimetrul geografic al experimentării acestui mit politic sunt cert în măsură să judece această ideologie, care a fost categoric cel mai mare eşec doctrinar al istoriei.

Aceste discuţii s-au amplificat în ultimii ani ca urmare a aspectelor negative provocate de actuala criză economică din lumea capitalistă. Interpretările acestor antreprenori politici nu ţine cont de anumite realităţi. În ciuda unor dezechilibre de natură financiară, ce au determinat regretabile consecinţe sociale, mecanismul capitalismului actual a rămas intact în mare parte, deoarece se bazează pe libertăţi individuale şi pe capacitatea mereu confirmată de autoreglare a pieţelor. În fond, înlocuirea sistemului actual, preconizat de epigonii marxismului, ar putea fi realizată numai printr-un capitalism statal, mult mai nociv şi periculos, mai ales că o formulă de acest gen a fost experimentată catastrofal timp de 70 de ani.

În legătură cu opiniile exprimate în număr, îmi permit cîteva scurte observaţii în calitate de cobai al unui experiment, poate destul de limitat istoric, dar extrem de lung pentru victime şi supravieţuitori. Menţiunea a apărut în articolul dlui prof. Vladimir Tismăneanu în legătură cu Manifestul Partidului Comunist, acesta fiind o autentică capodoperă a literaturii de propagandă, este admirabilă, subversivitatea acestui apel fiind punctul de pornire al unei inginerii sociale ce a însîngerat în secolul XX o mare parte din planeta pe care locuim. Regret că în multe articole apărute cu această ocazie nu apar analize ale egalitarismului preconizat de Marx, preluat ulterior de noii săi discipoli. Frustrările şi invidiile au alimentat mereu speculaţiile pe tema egalitarismului, în ciuda unor realităţi chiar de natură biologică, umanitatea fiind inegal dotată de la natură. Degeaba