Reacţia CSM a fost extrem de firavă, deşi s-a declanşat această inspecţie judiciară. Problemele de etică, de deontologie, de integritate par a nu intra în preocupările CSM, de aceea vă întreb: ce ar trebui să se schimbe în mod concret din punct de vedere legislativ?

Atitudinea CSM este dezamăgitoare în ce priveşte chestiunile de etică profesională. Dacă în materia penală pot să înţeleg de ce CSM păstrează o rezervă, pentru că e vorba de prezumţia de nevinovăţie, nu pot să înţeleg de ce CSM nu analizează din punct de vedere disciplinar aceste chestiuni. CSM şi-a asumat această competenţă în mod public printr-un regulament de modificare a propriilor atribuţii, prin care a stabilit că sunt competenţi să analizeze abaterile de la codul deontologic. De aceea, faptul că se spune că urmează să fie analizate chestiunile care ţin de cei care sunt trimişi în judecată este o ipocrizie. Aceste persoane urmează să fie analizate în cadrul unei cercetări judecătoreşti, în public, să-şi prezinte probele în susţinerea nevinovăţiei, parchetul să le prezinte pe cele în susţinerea vinovăţiei şi o instanţă să hotărască. Or, CSM nu are cum să intervină

într-un asemenea demers. Dacă mergem pe linia de gândire actuală a CSM, şi anume că vom analiza chestiunile disciplinare după ce acţiunea penală se termină, ar însemna ca astea să nu mai fie analizate niciodată. Nu este decât o amânare sine die a rezolvării unei probleme. Iar în acest domeniu, cred că tăcerea este descurajantă pentru judecătorii care au un comportament etic, pentru că arată că cei care au un comportament contrar normelor de etică nu au cu nimic de suferit.

Există această petiţie semnată deocamdată de peste 300 de judecători, în care, practic, cereţi CSM să interzică intrarea în sala de judecată a acestor magistraţi. Dar nu credeţi că CSM ar trebui să se reformeze el însuşi?

În primul rând, să nu ma