Capacităţile de transport scad drastic pe calea ferată şi cresc vertiginos pe şosele, atât pentru mărfuri, cât şi pentru pasageri. Afacerile transportatorilor rutieri au înflorit inclusiv pe seama declinului din sectorul feroviar. Paradoxal, „boala“ căilor ferate nu-i bucură în mod special pe şoferi.

În ultimii 20 de ani, calea ferată s-a scurtat cu 500 de kilometri, iar drumurile sunt cu 8.000 de kilometri mai lungi. Trenurile au cu aproape 90.000 de vagoane mai puţin, în timp ce numărul camioanelor s-a dublat, iar totalul microbuzelor şi autocarelor a crescut de peste zece ori, arată statisticile oficiale.

Discrepanţa dintre feroviar şi rutier a început să se accentueze după anul 2000, iar din 2005 a crescut până la cote paroxistice - desigur, în favoarea şoferilor. În plus, în ultimii ani, pentru CFR a mai apărut un concurent: transportatorii aerieni. Aceştia au „aspirat" milioane de pasageri pe an, lăsându-l pe cel feroviar fără o masă consistentă de clienţi, în special din cei care călătoreau la clasele superioare (dormit, clasa I şi business).

Rezultatul: sutele de milioane de pasageri care în anii ‘90 circulau cu trenul plătesc acum bilete pe autocare, microbuze sau chiar avioane, fluxul încasărilor din această sursă fiind tot mai subţire pentru feroviari, care au ajuns astfel la limita subzistenţei. În sectorul de marfă, lucrurile au evoluat în aceeaşi direcţie, transportatorii rutieri muşcând tot mai adânc din cotele deţinute de feroviari.

Statisticile oficiale arată că în ultimii 10 ani raportul practic s-a inversat, în sensul că poziţia dominantă, cu peste 350 de milioane de tone transportate, o deţine sectorul rutier, în timp ce pe calea ferată se mai transportă doar căteva zeci de milioane de tone de marfă anual.

Trenul ajunge doar până în gară

Avantajele transportului cu microbuzul sau autocarul, faţă de cel cu trenul