Recentul raport pe justiţie al Comisiei Europene remarcă eşecul jutiţiei în cazurile de înaltă corupţie. Credeţi că acest eşec este cauzat de corupţia din sistemul judiciar?

Din punctul meu de vedere, lupta împotriva marii corupţii este o provocare deosebită. În ultimul an, am văzut evoluţii pozitive în acest domeniu şi putem spune că selecţia cazurilor nu a fost una politică. Există o serie de factori care au impact asupra eficienţei cu care justiţia tratează cazurile de mare corupţie. Sunt probleme de natură tehnică, cum ar fi scăpările din legislaţie, care sunt folosite de avocaţii celor acuzaţi de corupţie pentru a împiedica rezolvarea cazurilor în faţa unui complet de judecată. Apoi, poate fi vorba şi de un factor de natură psihologică. Ar fi prea simplist să corelăm eşecurile justiţiei în lupta anticorupţie doar cu corupţia din sistem. Corupţia în justiţie există, nu e doar opinia mass-media, ci au confirmat-o şi actori din interiorul sistemului. Anul trecut am organizat o conferinţă pe această problemă, la care au participat reprezentanţi ai instituţiilor implicate în actul de justiţie, judecători şi procurori, care au recunoscut existenţa corupţiei în sistem. Dar să dăm vina doar pe corupţia din sistem ar fi incorect.

Acelaşi raport al Comisiei Europene vorbeşte despre greva de anul trecut a magistraţilor. Cum aţi perceput dvs. această formă de protest?

Personal, am fost surprinsă de această formă de protest al judecătorilor, pe care nu am întâlnit-o până acum. Spun asta din perspectiva enormei responsabilităţi pe care judecătorii o au în societate. Dar cred că cei care au iniţiat protestul au făcut-o ca pe o ultimă soluţie. Anul trecut am asistat la o mare dezamăgire exprimată de magistraţi faţă de guvern şi de Ministerul Justiţiei în special, mai ales din punctul de vedere al deschiderii spre dialog pe tema reformelor necesare. Între tim