● "Aici sunt eu, în faţă la Notre Dame... Aici, tot eu, în faţă la Domul din Milano... Aici sunt eu, la Veneţia, în Piaţa San Marco..." Albume groase, cu sute de fotografii din toată lumea, toate, fără excepţie, înfăţişând-o pe frumoasa doamnă X, iar în spate - păstrând proporţiile! - o catedrală, un muzeu, o piramidă. Soţul doamnei, doctorul X, nu apare nicăieri. Şi nu numai că nu apare în fotografii, dar nici nu s-a ales cu nimic din nenumăratele voiaje în doi. El a văzut lumea doar prin obiectivul aparatului. De fapt, nu chiar lumea, ci pe nevastă-sa în prim plan, iar lumea, în spatele ei, în plan îndepărtat.
● O soprană din Franţa, cu un glas lucrat, care însă n-ar fi adus-o în rândul marilor voci ale operei, s-a făcut foarte cunoscută construindu-şi o coafură roşie şi cu coarne la jumătatea distanţei dintre zburdălnicie şi prost gust. Fata face mumos cu boticul, se izmeneşte şi se copilăreşte şi astfel are un renume înainte de a avea un nume. Într-un fel, are şi motive să nu aştepte luarea în seamă doar pentru glasul ei. În artă, nu se stă la rând. Şi, apoi, când notorietatea e mare, publicul simte doar ce i se spune că trebuie să simtă, vede şi ce nu există, aude şi ce nu se cântă.
● Un domn are o suferinţă ciudată; cum citeşte o carte, cum i se balonează mintea şi creierul începe să-i pârţâie.
● Am renunţat să mai predau la facultăţi de jurnalism după ce, în cei şase sau şapte ani în care am făcut-o, am avut parte numai de studenţi care nu numai că nu citeau ziarele, dar manifestau chiar şi un gen de îndărătnicie de copii răsfăţaţi la îndemnul meu de a citi măcar o săptămână, zi de zi, un jurnal şi de a-l discuta apoi profesional. Orice, numai să nu le fi impus viitorilor ziarişti să deschidă un ziar!
● Dacă s-ar face un sondaj de opinie la domnişoarele şi la doamnele "încă bine", am fi uimiţi cât de puţin
