Anul trecut pe vremea aceasta, opinia publică românească dădea în clocot, pornind de la ceea ce s-a numit „scandalul desenelor animate porno“. Era vorba de un serial de animaţie, difuzat pe Minimax, constînd în ecranizări ale unor (vorba titlului) Poveşti populare maghiare. Incriminat era faptul că, în două episoade distincte, fuseseră înfăţişate scene prea libertine pentru publicul românesc... sau, mai bine zis, pentru ceea ce cred românii adulţi că li se poate difuza copiilor. Într-una dintre poveşti, Prinţesa şi porcarul, se întîmpla ca o fată de împărat să îşi dorească într-atît purceluşii dansatori ai unui păstor, încît să accepte trocul propus de acesta: anume să îşi ridice rochia tot mai mult, în schimbul fiecăruia dintre cei trei godaci... şi a ocarinei din care le cînta. În alt episod, o ţărăncuţă, înrudită (pe linia lui Propp) cu Fata ţăranului cea isteaţă a lui Ispirescu, defila în faţa regelui goală de la brîu în jos şi călărind o capră, ca rezolvare ingenioasă a uneia dintre probele acestuia (de a veni la palat nici călare, nici pe jos; nici îmbrăcată, nici dezbrăcată). Atît porcarul şi prinţesa din cel dintîi episod, cît şi ţăranca şi regele din celălalt se îndrăgosteau reciproc şi se căsătoreau fericit aşa, ca-n basme... În afară de înfruntarea spiritelor, la unirea celor două perechi – se înţelege – vor fi contribuit şi acele momente de seducţie nudă care i-au scandalizat pe adulţii valahi! Aceasta deşi reprezentarea lor în animaţie era într-atît de stilizată, de transfigurată grafic, încît nu avea cum să-i bruscheze pe copiii de orice naţie. Dimpotrivă: păreau făcute special pentru a înfăţişa tainele erosului într-o manieră deopotrivă firească şi fermecătoare.

Din partea CNA-ului, canalul Minimax n-a putut încasa mai mult decît o simplă atenţionare pentru difuzarea acestor adorabile desene. Cine s-a uitat, cu sau fără propriii copii alătur