Borbala Koo este de profesie medic ginecolog şi director executiv al Societăţii pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. O nemulţumeşte faptul că aproape toate fondurile de dezvoltare au dispărut odată cu intrarea României în UE şi că organizaţiile au intrat în colaps şi condamnă faptul că nimeni nu este dispus să se implice în „reabilitarea“ lor. Nu intenţionează însă să renunţe, în primul rînd din respect pentru voinţa celor care au pus pe picioare această societate, dar şi pentru că „asta face de-o viaţă şi nu se imaginează altfel“.
Cum reacţionează adulţii cînd aud expresia „educaţie sexuală“? Nu sînt reticenţi, dat fiind că adulţii ar fi „acele persoane care ştiu mai bine ce este bine şi ce nu“?
Evident că dacă foloseşti termenul de educaţie sexuală s-ar putea ca adultul să nu considere că are nevoie de aşa ceva, tocmai pentru că este adult. Cel mai bine este să renunţi la această etichetă şi, în primă fază, să-l ajuţi să-şi identifice nevoile şi problemele care diferă extrem de mult de cele ale tinerilor. Unele dintre ele sînt legate de plăcerea sexuală, altele – de abuzuri, violenţe şi de o întreagă „constelaţie“ de evenimente neplăcute. Din această perspectivă, femeile sînt mult mai afectate decît bărbaţii şi au mai multă nevoie de ajutor. Ele nu sînt educate să se exprime, să comunice şi este lesne de înţeles că, din această cauză, cînd bărbatul vine acasă, dă uşa de perete şi spune: „În seara asta, eu vreau sex“, ea nu are altă variantă decît să accepte. Evident, nici bărbaţii nu sînt foarte educaţi – în primul rînd, nu concep un refuz din partea femeilor. Nu toate femeile tac însă, fapt care iar pare să fie periculos pentru ele. Dacă partenerul vine acasă băut, dar cu chef de sex, şi femeia spune că nu vrea, probabilitatea să facă sex şi să ia şi două palme este foarte mare.
Aşa este, dar nu în toate cazurile. Bărbat