Orice proiect pleacă de la una sau mai multe probleme. Teoria de specialitate ne informează că o problemă poate fi definită ca o situaţie sau un ansamblu de situaţii percepute ca fiind negative, care afectează un grup de oameni la un moment dat. Orice proiect ar trebui să reflecte nevoile grupurilor ţintă cărora li se adresează şi să fie în concordanţă cu acestea. Nimic nu pare a fi mai simplu decât enunţarea problemei, însă mai trebuie precizat că problema trebuie să fie specifică, adică să se adreseze cu claritate unui anumit domeniu în care este implicat grupul ţintă. Căci toată filosofia proiectului este aceea de a îmbunătăţi situaţia dintr-o zonă concretă (a repara/construi un drum comunal dintre două sate, a reabilita un centru de bătrâni, o şcoală sau a instrui cincizeci de şomeri). Vagul nu-şi are locul aici.
Specific, Măsurabil, Abordabil, Realist şi Încadrat în Timp
Pentru a fundamenta problema, toate datele referitoare la existenţa problemei ar trebui strânse înainte de a începe redactarea proiectului. Scopul proiectului este acela de a răspunde direct la problema identificată, arătând că o situaţie negativă se poate transforma într-una pozitivă ca urmare a derulării proiectului propus.
Pentru a dovedi că un proiect este concret, trebuie avut în vedere constituirea acestuia, răspunzând la o schemă simpatic prescurtată SMART. Uşor de reţinut, căci SMART reprezintă iniţialele unor cuvinte englezeşti traduse / calchiate rapid în limba română a mai multor noţiuni esenţiale în buna scriere a unui proiect: Specific, Măsurabil, Abordabil, Realist şi Încadrat în Timp (de la cuvântul englez Time). Un proiect are un obiectiv general şi mai multe obiective mai mici, punctuale, denumite obiective specifice. Schema logică SMART se îndeplineşte prin diverse activităţi, mijloace de a atinge un obiectiv, mici paşi făcuţi pentru realizarea obiectivelor