D-le ministru, dumneavoastră, din această funcţie, intuiaţi, aveaţi suspiciuni asupra gravităţii corupţiei şi a întinderii ei?

Eu pot să vă spun că merg mult prin ţară, discut cu oamenii din sistemul judiciar, dar şi din afara lui. Încerc să îmi formez o percepţie pe teren. Şi nu poţi să nu-ţi pui problema dacă nu cumva, dincolo de erori judiciare, de multe ori se petrec alte lucruri, atâta vreme cât în continuare suntem asaltaţi cu memorii care semnalează nedreptăţi flagrante. Aproape la fiecare instanţă la care merg sunt aşteptat literalmente la poarta tribunalului de oameni cu ochii în lacrimi. Mai nou, chiar magistraţii vin şi îmi spun: domnule ministru, să ştiţi că şi noi vrem ce vreţi dumneavoastră. Şi noi vrem sanitatea sistemului judiciar. Nici noi nu suntem de acord ca o minoritate să pună în chestiune întreg sistemul, să arunce o pată pe munca noastră, a tuturor.

Vi se pare gravă situaţia?

E o situaţie extrem de serioasă. Cred că suntem la un final de epocă, într-un moment de răscruce, suntem pe o graniţă între epoca postdecembristă, cu bunele şi relele ei, şi epoca postaderare. E nevoie de toată lumea de bună-credinţă care vrea să lase în urmă acest trecut. Epoca postdecembristă a avut bunele şi relele ei. Este epoca în care s-a dobândit independenţa justiţiei, s-a restructurat arhitectura sistemului judiciar, a apărut CSM, s-au separat clar atribuţiile Executivului de cele ale puterii judecătoreşti în privinţa sistemului judiciar. Instituţional, s-au făcut nişte progrese. Chestiunea acum este că noi, oamenii care suntem parte din acest sistem, trebuie să ne ridicăm la nivelul principiilor care stau la baza acestor instituţii şi la nivelul principiilor şi mentalităţilor care guvernează sistemul judiciar în Europa. UE nu este doar o piaţă unică, este, înainte de toate, un spaţiu juridic, o uniune juridică. La momentul aderării, probabil