Eram în clasa a IX-a, pe vremea comunismului, cînd premiul oferit în urma cîştigării unui concurs cu tematică istorică s-a transformat dintr-o excursie în Bulgaria tot într-o excursie, dar în Ungaria. Am petrecut o săptămînă la Budapesta şi m-am împrietenit strategic cu trei tipi din Tîrgu-Mureş, care ştiau ungureşte.
În comparaţie cu România ultimilor ani ceauşişti, Ungaria era deja la o distanţă apreciabilă. Sau cel puţin aşa indicau unele aparenţe... În vitrinele chioşcurilor de difuzare a presei, mulţime de reviste avînd pe copertă femei sumar îmbrăcate. Am întins cu mîini tremurînd de emoţie forinţii şi am primit în schimb revistele despre care ne imaginam că ascund ipostaze erotice înnebunitoare. În primul gang, le-am răsfoit cu febrilitate. Dublă eroare, financiară şi senzorială – dincolo de coperţile promiţătoare, doar careuri de cuvinte încrucişate! Am fost frustraţi şi mai ales nervoşi că am cheltuit banii aiurea!
Nu am deloc motive să cred că a scăzut curiozitatea pentru sex – însoţit sau nu de sentimente. Dacă primii ani post-decembrişti româneşti au adus cu ei publicaţiile asezonate obligatoriu, pe prima sau ultima pagină, cu trupuri feminine în ipostaze provocatoare (evident, strategia de marketing nu a dispărut, doar s-a rafinat – sau nu? – şi nu mai rişti să găseşti doar cuvinte încrucişate...), acum pereţii chioşcurilor sînt tapetaţi cu reviste de gen, pe lîngă care lumea trece fără să pară că le acordă prea multă atenţie. Îmi este extrem de greu să cuantific nivelul de interes pe care îl suscită, vîrsta şi profilul cumpărătorilor, atîta timp cît Internetul oferă aceleaşi produse mult mai ieftin, iar televiziunea digitală are cel puţin un canal porno soft necodat. Ceea ce pot spune însă cu certitudine este că preocuparea pentru sex nu s-a diminuat cu nimic, abundenţa de materiale informative de toate genurile fiind compensată (şi) pr
