Acum exact un an, toată naţiunea română se dădea de ceasul morţii dacă Gigi Becali va petrece sau nu Paştile în arest. “Mântuirea” lui Gigi Becali a venit în vinerea mare, când i-a fost admis recursul şi a fost eliberat. Mâine, şi avocaţii lui Voicu vor face recurs, aşa că nu ştim dacă vom avea sau nu încă o “mântuire” în Săptămâna Patimilor. Atunci, situaţia era diferită din punct de vedere al opiniei publice, care practic, prin demonstraţii, dar şi cu o mână de ajutor de la presă, a făcut presiuni pentru ca Gigi să fie eliberat. Şi sunt convinsă că, aşa imparţială cum o ştim, justiţia s-a lăsat un pic impresionată. Deşi altă parte a opiniei publice, mai restrânsă, ce-i drept, era destul de montată împotriva finanţatorului Stelei.
În favoarea lui Voicu nu va sări nimeni să militeze. Poate doar Ion Iliescu, care i-a luat apărarea în mod constant în ultima vreme. Poate vom auzi o parafrază după “nu cred în arestările de vineri seara” (celebra frază a lui Adrian Năstase), transformată acum în “nu cred în arestările de Paşti”. În orice caz, nu vom vedea nicio demonstraţie de stradă cu pancarte “Free Voicu!”. Măcar pentru că Voicu nu înseamnă marijuana în argou, aşa ca Gigi. La un an distanţă, Gigi e europarlamentar, chiar campion. La absenţe. Unde va fi Voicu peste un an, oare?
Ce e interesant, însă, este cum brusc, în astfel de momente, personajele în cauză îşi bagă în faţă familia. Părinţii şi copiii devin scut uman pentru arestat. Să cităm din Gigi, la eliberare: “Prima şi prima dată am să-mi iau fata cea mică în braţe pentru că o numesc prinţesă, şi-am să-mi iau prinţesa în braţe”. Ne amintim şi de imaginea mamei lui Becali, care îl aştepta emoţionată, în Pipera. Şi Voicu, în drum spre arest, spune: “un bărbat responsabil este un bărbat care poartă întotdeauna de grijă familiei”. Săptămâna trecută, în Comisia Juridică din Senat, invoca în faţa colegi
