Pe un blog foarte drag mie, de care am uitat să pomenesc în trecut, am găsit nominalizările pentru premiile anuale de scriitură de revistă. Nu am citit încă nici unul, că abia le-am descoperit, dar deja mi-am propus câteva titluri interesante. De ce vă spun asta? Pentru că vreau să fac puţină reclamă jurnalismului narativ, care la noi e făcut bine numai de câţiva oameni risipiţi pe la câteva reviste.
Acum vreo 2 ani nu credeam că sunt în stare să stau în faţa unui articol timp de câteva ore, dar în scurt timp m-am trezit aproape dependent. Se spune că oricine poate scrie at large, cum spun cei de la The New Yorker, însă e nevoie de multă muncă de documentare, interviuri, notiţe, fotografii şi aşa mai departe. Şi se mai spune că nu trebuie să ai talent pentru asta. Americanii nu prea cred în acel condei despre care se vorbeşte în presa românească. Ci numai de răbdarea de a construi şi documenta minuţios un subiect. Există multe cărţi despre cum se face treaba asta, dar găsiţi foarte multe informaţii şi direcţii direct pe blogul menţionat mai sus. Aşa s-au scris minunăţii precum Death of an Innocent, care mai apoi s-a transformat în cartea de succes Into The Wilde, ecranizată mai târziu de Sean Penn. Şi multe altele, unele uluitor de bine scrise. Dacă vreţi recomandări, pot da câteva.
Gata, n-o mai lungesc şi fac linişte ca la sala de lectură.
Pe un blog foarte drag mie, de care am uitat să pomenesc în trecut, am găsit nominalizările pentru premiile anuale de scriitură de revistă. Nu am citit încă nici unul, că abia le-am descoperit, dar deja mi-am propus câteva titluri interesante. De ce vă spun asta? Pentru că vreau să fac puţină reclamă jurnalismului narativ, care la noi e făcut bine numai de câţiva oameni risipiţi pe la câteva reviste.
Acum vreo 2 ani nu credeam că sunt în stare să stau în faţa unui articol timp de câteva ore, dar în scurt
