Au fost aleşi. Copiii cu cele mai agere minţi din satele ieşene, din familii nevoiaşe. Nici unul dintre ei n-ar fi putut termina măcar liceul dacă ar fi rămas acasă. Au fost strânşi într-un centru de excelenţă din Iaşi. Acolo trăiesc şi învaţă ca într-un empireu al minţilor sclipitoare. Sunt elevi la cele mai bune şcoli din oraş. Se acoperă de gloria învăţăturii cu temei şi ţintesc la universităţi mari din străinătate. "Sunt diamante culese din noroi", spune un educator.
Di-a-na. Diana n-are mere. Diana nu are nimic. Numai premiile la olimpiadele naţionale de limba română şi de biologie şi note numai de zece la toate obiectele. Ea scrie poezii foarte frumoase şi le publică în revistele pentru elevi. Diana Aioanei este în clasa a opta la Şcoala "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Iaşi. Aceasta este o şcoală de elită. Şi Diana este o elevă de elită. Ea se pregăteşte la centrul de excelenţă pentru copii supradotaţi care provin din familii nevoiaşe din judeţul Iaşi. Aici are condiţii bune de viaţă şi de învăţătură.
Într-o frumoasă zi de primăvară, Diana soseşte la ea acasă, în comuna Deleni. Este însoţită de un ziarist de la Bucureşti. La poartă o aşteaptă mama sa, tata şi cele cinci surori ale ei. Diana o ia în braţe întâi şi-ntâi pe sora ei mai mică, de 2 ani. Aceasta este ca o păpuşă, iar Diana se joacă numai cu ea tot timpul cât stă acasă. Ce fericită este Diana!
Casa unde locuieşte Diana este sărăcăcioasă şi nu pare terminată. O cameră mare şi plină de paturi este pentru toţi copiii, iar bucătăria pentru părinţi. În bucătărie sunt câţiva cartofi într-un colţ, pe jos, şi o bucată de mămăligă rece pe masă.
"Ce au mâncat copiii azi?", întreabă ziaristul. "Nimic", spune mama Dianei. "Ieri au mâncat borş de cartofi şi urzici, mai spune ea. Mai încolo am să mă duc să iau pe datorie nişte scurmuşuri şi am să le fac o zamă
