Senatorul PDL Iulian Urban a înfierat de altfel „linşajul mediatic la care este supus colegul nostru“ şi a acuzat CNA că-l îngăduie. Deşi avocat, domnul Urban pare să nu ştie că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, publicarea unor informaţii de interes public este perfect justificată. În acelaşi spirit, senatorul PSD Dan Șova a cerut constituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze modul în care informaţiile au ajuns din dosar în presă. Domnul Șova ştie desigur că nu va afla aproape nimic, dar scopul demersului său nici nu este aflarea adevărului, ci crearea unei diversiuni prin mutarea accentului dezbaterii publice de pe conţinutul discuţiilor domnului Voicu cu judecători şi oameni de afaceri pe scurgerea de informaţii. Se vede treaba că reţeaua – sau „caracatiţa“ - lui Cătălin Voicu funcţionează.

Fără îndoială, publicarea transcrierilor din dosarul Voicu a funcţionat ca un mijloc de presiune publică asupra partidelor, care nu l-au mai putut apăra pe senatorul PSD fără să se compromită ele însele, după ce conversaţiile sale compromiţătoare au ajuns sub ochii alegătorilor. Planul lui Mircea Geoană de a ţine dosarul Voicu „la secret“ a fost astfel anihilat. Este limpede acum, după ce am văzut cum cererea DNA a fost aprobată la limită în Senat, că senatorul PSD ar fi avut o soartă mult mai uşoară dacă transcrierile nu ar fi ajuns în presă.

De altfel, încă înainte de votul din Senat, politicienii din reţea contraatacau cu un consum de energie demn de cauze mai bune, încercând să discrediteze DNA şi să acrediteze ideea unui plan diabolic menit să distragă atenţia populaţiei de la problemele generate de criză. Senatorul PNL Ioan Ghişe a fost vârful de lance al grupării care susţinea această teorie. Poate că vom avea într-o zi şi explicaţia înverşunării sale, greu de înţeles din perspectiva principiilor democraţiei şi ale statului de drept. În t