Alexandru Dabija e genul de regizor care îţi poate povesti chiar şi „Punguţa cu doi bani“ fără să te plictisească nici măcar o secundă. În spectacolul „OO!“, montat la Teatrul Tine-retului din Piatra Neamţ, Dabija învârteşte o omletă cu de toate. Pune delicat, sare şi piper, atent la dozaj, şi îţi potoleşte foamea.

Se ştie: unde-s mulţi, puterea creşte, iar improvizaţia este mama învăţăturii. Dabija ne arată că ce-i în mână nu-i minciună, ouăle sunt reale, se mai sparg, mai sar în primul rând, pe costumul de firmă al unui fost ministru al culturii rătăcit printre spectatori. Cu o floare poate că nu se face primăvară, dar cu nişte ouă, Dabija a reuşit să facă un spectacol de teatru la care publicul se distrează şi se amuză. Toată lumea râde. Şi ministrul cu sacoul-gălbenuş, şi actorii, chiar şi recuzita (am văzut cu ochii mei cum râdea un ciob de o oală spartă care îşi jucase foarte bine rolul).

Pornind de la punguţa care a rămas de atâta timp tot cu doi bani în ea şi de la o poveste pe care nu mai dai doi bani, Dabija îi stimulează pe actori să improvizeze şi să remodeleze legenda cocoşului moldovean ca pe o plastilină, într-o formă care să le placă şi adulţilor. Actorii joacă cu o plăcere vitală şi ne spun povestea-aşa!

Un spectacol bun de mâncat

Dabija nu intră în naraţiune, ca să-i modifice parametrii, ci o lasă să alunece spre finalul ştiut, inovând din mers prin ritmul alert pe care îl impune. Mai întâi, îl altoieşte pe Creangă cu parodie absurdă în dulce stil contemporan de-i sar toţi fulgii, apoi ne distrage atenţia de la proverbul „Găina bătrână face ciorba bună" şi ne face cunoştinţă cu o găină care face „oo".

În acest context socio-cultural creat într-o nouă formulă pe scena unui teatru, vrabia mălai visează, iar moşul - ouă. Personajul este un decrepit cu moralitate neîndoielnică şi nu vrea să fure, pentru că ştie că ăla care f