Cele zece urgii sau plăgi care s-au abătut, potrivit Vechiului Testament, asupra egiptenilor pentru ca faraonul să-i lase pe evrei să plece, ar putea fi ceva mai mult decât simple povestiri biblice. Un grup ce cercetători au găsit dovezi ştiinţifice ale unei serii de calamităţi care au început cu înroşirea apelor Nilului, catastrofă urmată de invazia de broaşte, ţânţari şi lăcuste, molime şi ploaie de piatră şi foc, între alte rele. În loc de a le atribui unui Dumnezeu răzbunător, oamenii de ştiinţă cred că aceste dezastre au fost consecinţele unui lanţ de fenomene naturale provocate de schimbările climatice, inclusiv de erupţia unui vulcan. Şi au strâns o serie de dovezi ştiinţifice pentru majoritatea urgiilor într-un reportaj foarte interesant, care va fi difuzat duminică de canalul National Geographical, notează ziarul spaniol ABC monitorizat de Agerpres.
Majoritatea arheologilor cred că aceste calamităţi au lovit cu adevărat vechiul oraş Pi-Ramses din Delta Nilului, capitala Egiptului din timpul faraonului Ramses al II-lea (1279 a.C.-1.213 a.C.). Oraşul a fost abandonat acum 3.000 de ani iar cercetătorii cred că aceste calamităţi pot avea explicaţii ştiinţifice. Climatologii care studiază această epocă au descoperit o schimbare drastică a climei din zonă la sfârşitul domniei lui Ramses al II-lea. După ce au analizat mai multe stalagmite din peşterile egiptene a fost posibilă reconstituirea unui registru al climei pe baza elementelor radioactive conţinute în rocă.
Astfel au aflat că domnia faraonului a coincis cu o climă 'caldă şi umedă, foarte prielnică, care a durat doar câteva decenii', a explicat ziarului Daily Telegraph, Augusto Magini, paleo-climatolog de la Universitatea din Heidelberg. Apoi, clima s-a schimbat, a început o perioadă de secetă şi s-au declanşat calamităţile. Prima plagă: apa se transformă în sânge. Potrivit oamenilor de ştiinţ
