Tocmai când ne chinuiam noi să înţelegem ce a fost în capul PDL-ului când a aruncat-o pe “doamna Teo” în campania electorală împotriva sinistrei Doamne Loterie, The Economist ne oferă o variantă de răspuns, în articolul “The celebrity effect”. În care încearcă să explice de ce marile companii, corporaţiile, numesc uneori în bordul director vedete de show-biz sau din sport.

Poate nu ştiaţi, dar în 1998, Evander Holyfield, celebrul boxeur căruia îi lipseşte o bucată de ureche, a fost numit director în bordul Coca-Cola. Desigur, pentru capacităţile sale manageriale. Actorul Sidney Poitier devenea şi el director, la compania Disney, în 1994.

Patru economişti americani explică în studiul “Reaching for the Stars: The Appointment of Celebrities to Corporate Boards” care este efectul atragerii unei vedete într-o companie. Se pare că valoarea pe bursă a acţiunilor firmei respective creşte instantaneu. De exemplu, valoarea acţiunilor la Disney a crescut cu 4,25% la numirea lui Poitier. Iar creşterea se menţine o perioadă îndelungată, nu dispare o dată cu noutatea ştirii. Economiştii au studiat 700 de cazuri de astfel de numiri pe bază de celebritate. Se pare că vizibilitatea acordată companiei faţă de competitori, prin aducerea unei vedete, este un plus pe care altfel cu greu l-ar obţine prin inovaţii sau investiţii.

Dacă mişcarea funcţionează în cazul jucătorilor pe bursă, de ce nu ar merge şi în cazul alegătorilor? La urma urmelor, partidele, ca şi companiile, se bat pe aceeaşi piaţă, fără a ne oferi ceva fundamental diferit. Ne-am cam plictisit şi săturat de toate. Dar dacă cineva ca Teo acceptă să se alăture unui partid, înseamnă că o fi ceva la mijloc…

Oricum, aş prefera să nu o mai văd pe doamna Lili Mincă la televizor atât de des, numai pentru a nu-mi aminti de fiecare dată că este una din acele persoane căreia i s-au plătit zeci de mii de euro