Documentarul Australia, în regia lui Claudiu Mitcu, despre echipa naţională de fotbal a persoanelor fără adăpost din România şi prima ei participare la Homeless World Cup Melbourne din decembrie 2008, a obţinut la Premiile Gopo două nominalizări: pentru Cel mai bun documentar (regia: Claudiu Mitcu, producători: Carmen Harabagiu, Andrei Creţulescu, Aurelian Nica) şi pentru Premiul Tînăra speranţă (Claudiu Mitcu).

Cum s-a născut ideea acestui documentar?

În vara anului 2008, Tudor Giurgiu m-a căutat şi mi-a povestit despre subiect, m-a întrebat dacă m-ar interesa proiectul şi m-a rugat, pentru început, să merg să-i cunosc pe băieţi şi să constat dacă există potenţialul necesar pentru realizarea unui documentar.

A fost greu să găsiţi personajele?

Selecţia a fost făcută de către Mihai Rosuş, coordonatorul lotului, personajele n-au fost descoperite de mine, dar am avut norocul să găsesc nişte oameni diferiţi şi ofertanţi din toate punctele de vedere: pregătire, caracter, statut social.

Cum vi s-a dezvăluit lumea fotbaliştilor fără adăpost?

Am avut ocazia să-l cunosc pe fiecare în parte, în mediul în care trăieşte. Lumea lor este una pe lîngă care trecem cu toţii nepăsători, ştim cu toţii că sînt pe stradă, în case de copii, dar cei mai mulţi dintre noi nu ne întrebăm de ce au ajuns acolo. Cei mai mulţi ajung în case de copii sau pe stradă la vîrste fragede, motivul principal fiind problemele familiale şi mediul din care provin.

Ce alte filme de acest gen s-au mai făcut?

Cel mai cunoscut este Kicking it, participant şi la Festivalul de Film de la Sundance, film în care sînt prezentate şase personaje ce trăiesc pe stradă în diverse ţări ale globului. Peste tot în lume există probleme legate de oamenii străzii, numai că fiecare ţară le tratează diferit. Din păcate, noi facem parte din categoria celor care îi stigmatizează. @N