Vechii angajaţi IMAR se pregătesc de cel mai negru Paşte din ultimii ani. Fără bani, în aşteptarea drepturilor salariale, foştii salariaţi ai IMAR-ului rememorează zilele de glorie ale fabricii.

CITEŞTE ŞI:

Fiscul arădean se opune dizolvării fabricii de mobilă IMAR Arad în instanță

Gyorgy Boloni, de 56 de ani, din Sântana, angajat al fostului colos al industriei arădene, a trecut prin toate schimbările pe care fabrica le-a suferit. „Pentru că am lucrat din pasiune, tot ce a fost nou, şi aici mă refer la maşinile cu care se lucra în fabrică, prin mâna mea a trecut. De 30 de ani fac naveta în fiecare dimineaţă la lucru, iar acum am ajuns să nu-mi mai permit nici măcar biletul de tren. Fac naveta cu naşul acum, mai adun fier pe care-l vând măcar să îmi permit drumul până la lucru, dacă mai mult nu se poate”, a spus Gyorgy Boloni.

Meseriaş bun, acesta a făcut parte din echipa care a lucrat la iconostasul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” de la Podgoria.

Fără şanse de angajare

În săptămâna dinaintea Paştelui, Gyorgy se vede în imposibilitatea de a pune pe masă cele de trebuinţă. „Ce pot oferi eu familiei acum, de Paşte? În urmă cu trei săptămâni am aflat că nu se pot face ore suplimentare. În perioada bună a IMAR-ului aveam parte de diferite sporuri, iar acum ne batem pentru drepturile pentru care am lucrat”, a mărturisit Gyorgy Boloni. În aceeaşi situaţie se află zeci de foşti şi actuali angajaţi ai fabricii de mobilă. Elisabeta Csecs, fostă angajată a IMAR-ului, este revoltată că nu şi-a primit drepturile salariale din aprilie 2009.

„În momentul în care s-a făcut marea privatizare s-a ştiut că se va ajunge aici. Şi-au bătut joc de noi, nu s-a respectat nimic din drepturile noastre. Pentru Mauro Frola, directorul executiv al societăţii, primordial a fost să fie plătită factura pentru