La locul tragediei de acum 15 ani, când un Airbus A-310 s-a prăbuşit imediat după decolare, e un monument din care se fură piatră. Martori ai accidentului de la Baloteşti, catastrofă în care şi-au pierdut viaţa 59 de persoane, vorbesc despre imaginile de coşmar de pe câmpul înţesat cu cadavre.
La 31 martie 1995, zborul TAROM 371 Bucureşti-Bruxelles s-a prăbuşit lângă o cale ferată din comuna Baloteşti, iar 59 de oameni au murit în cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Avionul Airbus A-310 în care se aflau trei americani, un francez, un olandez, doi spanioli, un thailandez, nouă români şi 32 de belgieni decolase de pe aeroportul Otopeni la ora 9.11.
Pilotul Liviu Bătănoiu (49 de ani) şi copilotul Ionel Stoi (44 de ani) aveau o experienţă de mii de ore de zbor. După două minute de la decolare, aeronava (ajunsă la o înălţime de 1.200 de metri) a intrat în picaj cu un unghi de înclinare de 80 de grade, în timp ce executa un viraj către Ploieşti, şi s-a izbit de pământ. Iar comuna Baloteşti a devenit cunoscută odată cu această tragedie aviatică.
Astăzi, pe locul unde erau zeci de calote umane, bucăţi de mâini sau picioare, resturi de oase şi fiare arse este un monument din marmură gri, construit de statul român în 1996.
Două candele noi ard acolo, iar la baza pietrei funerare pe care sunt inscripţionate cu negru numele victimelor e un buchet de zambile albe, proaspete. În locul craterului adânc de 6 de metri e doar un câmp arat.
Ion Florian Dănuţ - primarul comunei Baloteşti şi în 1995, şi acum - îşi aminteşte că, în primii ani de la accident, rudele victimelor veneau des la monument. „Traversau discret calea ferată şi se opreau lângă piatră." Cu timpul, însă, şi-au găsit liniştea şi au mai început să uite. „Vin, dar foarte rar, dacă vezi unul, doi, odată la câţiva ani, probabil încearcă să lase rănile să se vindece", po
