Exista o legatura directa intre slabele performante la guvernare sau pierderea alegerilor si lipsa reformelor din partide. Partidele nu obisnuiesc sa faca o legatura directa intre pierderea alegerilor si lipsa de reforme in interiorul lor. Cauzele si vinovatii de serviciu sint candidatii, "anumiti" candidati, guvernul si "erodarea fireasca la putere" sau, in oglinda, lipsa resurselor in opozitie, contextul, criza, ghinionul, fortele oculte care "au falsificat alegerile" etc. Evident, conteaza si toate acestea, cind este cazul, dar daca responsabilii din partide nu vor fi dispusi sa se uite mai atent la problemele partidului pe care il ghideaza, atunci nu vor putea preveni sau intelege esecul. Partidele au o imagine extrem de proasta la nivel public, stim asta foarte bine din sondaje, nu trebuie sa mai intram in detalii. Insa, contrar la ceea ce cred oamenii politici, imaginea proasta nu este o fatalitate. Nu toate partidele sint evaluate la fel - unele sint privite mai rau, altele mai putin rau. Tendinta generala este negativa pentru ca toate seamana in rau, nu pentru ca sint condamnate a priori la impopularitate. Altfel, insa, publicul este destul de atent la masurile de modernizare, atunci cind sint facute sau cind sint aminate, si se pozitioneaza in consecinta. Ca nu se poate fara partide stiu partidele foarte bine, si acesta este motivul relaxarii si inertiei lor. "Nu sintem grozave, dar sintem un rau necesar, nu aveti ce ne face", par a sustine formatiunile politice la unison. Este adevarat, in acest moment nu poate fi conceputa democratia fara partide politice. Dar la fel de adevarat este ca partidele pot deveni irelevante in general si in distributia puterii in particular. Aceasta, o data pentru ca publicul se poate satura sa tot astepte reforme dintr-o zona de unde nu vor veni niciodata si apoi pentru ca diferite grupuri de actiune sau de interese vor gasi fo