Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Sînt cîteva formule discutate şi cel mai probabil nu se vor lua decizii majore la acest Consiliu, dar se va creiona încotro merge opinia majoritară. Trei idei au fost exprimate cu glas tare: formula Balladur, crearea unei Agenţii Europene pentru credit şi crearea unui Fond Monetar European. Am scris despre toate în raportul „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European – comentarii pe marginea Consiliului European, martie 2010“ (coautori Paul Ivan şi Mihai Panaite, e pe site-ul www.crpe.ro). Reiau aici cîteva gînduri care nu au avut loc în raport şi rezum ideile principale de acolo.
Care este problema ce se cere rezolvată? Ar fi două, cred eu. Prima: moneda comună face ca ţările europene să fie într-o relaţie de dependenţă mutuală. În acelaşi timp, dacă o ţară iese din regulile convenite la Maastricht (cele mai importante: deficit bugetar 3%, datorie publică 60% din PIB), nu există mecanisme de intervenţie. Totuşi, cei care au scris tratatul au fost încăpăţînaţi şi au prevăzut acolo o clauză de non-salvare (no bail out clause): un stat care e în pericol de insolvenţă nu poate fi salvat de celelalte. Am mai folosit aici metafora cătuşelor: este ca şi cum ai lega doi prizonieri cu cătuşe şi apoi îi pui să semneze un pact cum că în caz de cădere gravitaţia li se aplică individual. Nu merge. Indiferent de ce se va decide cu Grecia, pe viitor trebuie făcut ceva.
Despre asta vorbim acum. O soluţie a fost pro
