Revine tema manelelor. Am scris de mi-a căzut mîna despre asta. Dar e bine să reluăm nişte idei. Avem pe de-o parte temeri precum cea a lui Dragoş Nicolae, avem şi teze despre reconstruţia identităţii naţionale emise la Muzeul Ţăranului, cum relatează Schiop.

Discursul “antimanele” şi “anticocalari” este însă din cu totul alt regim decît cel al playlisturilor muzicale. Sînt forme camuflate de intoleranţă la nivelul “elitei”. Sînt forme de dispreţ estetic care au devenit în acelaşi timp scheme de parvenire intelectuală. Nu eşti un tip fin dacă îţi plac manelele. În plus, dacă urăşti şi ţiganii de ce să o spui ca ghiolbanul? Exprimi elegant că urăşti manelele. Aşa se transferă elitist o schizoidie naţională: aceea că ne plac manelele şi detestăm minoritatea care le produce.

Pînă una alta, maneaua a fost singura formă muzicală care a ţinut pasul cu schimbările sociale, politice, care a “relatat” tranformările prin care am trecut. În alte genuri, rock sau pop, formele de expresie vor fi fost poate mai elevate, dar mesajul a rămas retardat. Hip-hop-ul a ţinut pasul o vreme dar a sucombat. Ajungem şi la ştirea săptămînii produsă de autorităţile din Cluj care au hotărît să scoată manelele din taxiuri.

Bun, poţi pune o limită de decibeli, poţi impune reguli de conduită dacă vezi că oamenii nu se civilizează, dar gustul muzical nu ai voie să-l reglementezi prin lege. Un taximetrist e nesimţit dacă ascultă tare şi Beyonce, şi Loredana Groza, şi ACDC. Nu despre genul muzical e vorba.

Este un atentat la libertatea de expresie prin gust muzical. Autorităţile locale din cluj au dat o dovadă ingenuă de imbecilitate:

Taximetriştii nu au interzis doar la manele. În plus, şoferii nu au voie să mânce seminţe în timpul serviciului, să arunce gunoaie pe geam şi trebuie să se îmbrace “corespunzător”. În caz contrar, taximetriştii vor primi câte un punct de pe