De 23 de ani predă matematică copiilor de la Şcoala Generală nr. 1 din Bistriţa şi, dacă ar da timpul înapoi, Elena Borş spune că nu ar schimba nimic. Acum lucrează şi ca inspector şcolar de resurse umane la Inspectoratul Şcolar, unde se ocupă cu mobilitatea cadrelor didactice.

S-a făcut profesoară pentru că iubeşte copiii mai mult decât orice şi pentru că, de mică, a prins drag de meseria de dascăl. Modele ei au fost cadrele didactice Adriana Jigmund, care i-a predat germană în clasele primare, şi Voichiţa Totir, care a iniţiat-o în tainele matematicii în gimnaziu. „Adriana Jigmund a fost primul om care mi-a spus că simte că voi fi un dascăl bun. Nu cred că e cazul să mai spun ce efect au avut atunci vorbele dăscăliţei asupra mea", mărturiseşte Elena Borş. Ea spune că a intrat în învăţământ în 1987, direct de pe băncile facultăţii, şi nu aducea deloc cu imaginea clasică a dăscăliţei. „În acele vremuri, profesorul trebuia să fie foarte serios, să aibă o atitudine cât se poate de sobră şi o ţinută vestimentară pe măsură. Eu? Eram slăbuţă şi nu de puţine ori mi s-a întâmplat ca femeile de serviciu să mă dea afară din şcoală pentru că eram îmbrăcată în blugi şi tricou, confundându-mă cu o elevă", adaugă femeia zâmbind.

Lăsând gluma la o parte, ea mai spune că, în faţa elevilor, nu te poţi prezenta oricum, că trebuie să ai nu numai o ţinută vestimentară decentă, ci şi una morală fiindcă elevul te vede şi, inconştient, îl influenţezi. „Dacă vrei să te faci preot sau profesor, îţi trebuie har pentru că lucrezi cu sufletele oamenilor, le modelezi şi ca să poţi face asta trebuie să ai har", crede Elena.

Se ocupă de „AJOFM"-ul dascălilor

În calitate de inspector şcolar responsabil cu managementul resurselor umane, profesoara definitivează peste câteva zile lista cu posturile didactice vacante, titularizabile şi netitularizabile, din judeţ. „Sunt inspect